A vos plumes !

U mo paese

A pianura à levante
E muntagne à punante
Antisanti è l'alti pianu
Si vedenu da luntanu.

Paese ti tengu caru
In u mondu ùn ai paru

Ci si trova clementine
A nant'à e branche fine
Si manda in cuntinente
Profume corsu à e ghjente

Sentu mughji di zitelli
Cù i canti di l'acelli
U sonu di e campane
E l'abbaghju di u cane

Auteurs : I zitelli di a scola d'Antisanti
Aprile di u 99

Mon village

A l 'est la plaine
A l 'ouest les montagnes
Antisanti et les hauts sommets
Se voient de loin.

Ce poème a été écrit par les enfants de l'école communale du village en Avril 1999.

Ensuite, ils parlent du chant des oiseaux, du son des cloches et de l'aboiement du chien au milieu des cris des enfants.


 

Veranu

Dolce cum'una carezza
Verdichendu pianu, pianu
Suminendu a so bellezza
Hè vultatu lu veranu.

Di fiori è d'erba fresca
I prati si sò vestuti
E u boscu face festa
Cù l'acelli rivenuti.

L'acelli à voce stagliata
Toccu a punta di u ghjornu
Facenu a serenata
A u veranu di ritornu.

Prima di lascialla score
U cuccu di l'alta cima
Per a stella di u pastore
Canta la so sola rima

Auteur : Gaby GRISCELLI

Le printemps

Gaby est un poète du village qui parle
avec beaucoup d'amour
de la campagne si belle
au printemps revenu .

Les prés se sont vêtus
De fleurs et d'herbe fraîche
Le bosquet fait la fête
Avec les oiseaux à nouveau là

Le jour à peine levé
Les oiseaux à gorge déployée
Font la sérénade
Au printemps revenu.


ANTISANTI

Di a costa orientale si ghjuvellu maestosu 
Cullana bianca incurunata da Ritondu è da Renosu
Induv'è ci cala la nebbia, porghje u ventu furiosu,
Induv'è l'arburu pampanutu ùn pò truvà lu riposu.

A u spuntà di u ghjornu, quandu l'albore t'abbraccia
In fondu di fiuminale pasce è corre a fumaccia
Scopri luntanu lu mare d'Alistru à Ghisunaccia
Ribombi di mille abbaghji di li ghjacari di caccia.

Inveranisce la campagna sottu à u sole d'aprile
Un ditu insegna u celu dirrittu cume un campanile
È u frombu di u tonu mi ramenta u staffile,
E mule incampanellate di punta à lu Casanile.

In paesoli suttani ci ai scupertu un tesoru :
Di decembre i to campi s'empienu di frutti d'oru ;
Ch'è tu mandi in cuntinenti stampati à testa di moru,
Di tante bellezze à tempu, Antisanti m'innamoru.

Paesone tempi fà, oghje quasi spupulatu ;
U to ingratu figliolu di piaghja s'hè innamuratu
pè vive vita mischina ; pudia campà beatu
Ellu chì ghjurava sempre chì t'averebbe francatu.

Cum'è un cavallu veloce si intravatu di catena,
Cum'è un batellu amaratu chì un marosulu rumena.
Sicura hè omu felice quellu chì ci face cena :
À chì campa in Antisanti hè furtuna chì u mena.

CESARI 1994


Ecrite en 1994, cette chanson est d'Etienne CESARI. Etienne, c'est l'instituteur de notre école communale. En dehors de son métier, il se passionne pour le chant, la musique et le village où il enseigne


A dui pueti in ringraziamentu :
a prete Giuntini
e a
Stefanu Cesari in particulare.

Antisanti paese amatu 
Da pueti tantu cantatu
Di corsica un di'tre giuvelli
Un paese di li piu belli.
Da la lingua francese o nustrale,
U prete d'Antisanti e l'omu di Vignale
L'hanu mustratu tantu amore
Cu e so parole di pittore .
Hè vera carta pustale 
La cosa ci pare normale.
I nostri occhji, ogni stagione,
Vedenu cambia u rughione .
Parlanu di e so bellezze
Ma ancu di passate o nove ricchezze
L'alimee, elle so morte
Ma e " clementine" so forte 
Chi partenu in cuntinente
Cu lu so focu " ardente" .
Ringraziemu in particulare
Cesari alle parole rare .
Da vint'anni nostru "stitutore"
Cu la so voce Antisanti fà furore .

Un amicu (2000)

Cet ami nous a aussi écrit ceci :

ANTISANTI, Août 2000. A Etienne Cesari, instituteur, et à sa femme.

Voilà 20 ans qu'Etienne Cesari et sa femme sont parmi nous. Etienne Cesari a été nommé en  1980 titulaire du poste en remplacement de Franchi Mathieu parti à la retraite.
Oui, vingt ans déjà et bientôt peut-être la retraite pour lui aussi .
Très vite Etienne Cesari et sa femme Betty furent adoptés car ils s'intégrèrent à la communauté antisantaise. Depuis, le mari et la femme devinrent de véritables antisantais, de véritables amis. 
Au fil des années leur dévouement a été très apprécié et l'est toujours. 
Aussi en ce vingtième anniversaire de leur séjour, merci pour tout ce qu'ils ont apporté de positif. 
Enfin nous souhaitons qu'il soit veillé à ce que l'école reste ouverte encore longtemps, qu'ils ne soient pas obligés de quitter Antisanti et qu'ils puissent s'y installer définitivement (vœu du plus grand nombre).

Un amicu


 

Annata.

L'inguernu hè venutu lu ghjornu accurterà
E lu so celu grisgiu qui l'accumpagnerà;
Ancu lu sole hè tristu à sapemu perchè
Solu hè lu cerminu chi canta à pui pudè

Veranu maestosu porta li so culori .
Ancu lu vecchju peru ci caccia li so fiori .
Solu hè lu rusignolu ch'ùn vole più cantà
Vicinu hè lu mumentu ch'ellu si n'anderà 
  
Riturnella
Ci pregu a salute per passà e stagio
Di sta bella natura pigliemune lizzio
Un sapemu a furtuna chi no pudemu avè 
I nostri belli lochi brusgialli ma perchè ?
  
 

L'estate è lu so tempu chi ci arricalderà
Pienghje lu fiumicellu chi ellu siccherà
Ma ferma lu maiolu fieru di lu so fruttu
Si sinterà cantà u vinu ind'è l'imbutu
  
Vaghjime hè digià qui cuntentu hè lu castagnu
Ancu s'è lu tigliolu face sente u so lagnu
Ma forse lu culombu ellu si fermerà
Chi l'aspetta u querciu è ghjanda à vulintà.
  
 
Ghjiulianu GRISCELLI, puetu di è PETRE BIANCHE.